intunericul lumineaza in intunericpe cand eu ma sting in fata ta
patul imi este strain fara tine
ma pierd prin el si ratacesc
tu te ridici in fata mea precum o zeitate
pe cand eu iti cad la glezne si te privesc de jos
imi controlezi starea de spirit
ma strapungi doar prin cuvinte
ramai nepasatoare sentimentelor mele
mai bine decat sa te iubesc doar eu
imi dai impulsuri si gandesti pentru amandoi
te schimbi si iti este frica nestind ce vei ajunge
simt vinovatia cum imi curge prin vene
ia controlul asupra mea si readuce in prim plan lacrimi
cat de usor este sa ranesti doar prin cuvinte
si ce greu este sa acepti pierderea unei perosane
imi insetezi inima fara iubire
ma otravesti cu nepasare si cu senazatia de rece
imi ingheti sperantele si ma transformi intro lacrima
ce ajunge insusi sa planga
storci din mine dorinta de a te reavea
si puterea de a lupta cu trecutul si visul tau indurerat
esti slabiciunea mea din prezent
iti simt inca parfumul pe pieptsi saliva pe buzele mele uscate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu