destinele

ca o picatura de ploaie ce se cerne printr-o ramura imbatranita
ca si pana poetului ce i-se scurge cerneala pe o strofa pe veci tiparita
te vad pe tine razbatuta de vant
cautand adapost de frigul cel crunt
te-ai ascuns printre paie intr-o coliba parasita
te-ai dezbracat de inhibitii,de tot esti dezgolita
uitand de rusine vrand sa iti fie bine
te-ai izolat de lume te-ai inchis in tine
ca o lalea ce noaptea se inchide
iar in zorii zilei se deschide
pacat ca nu vrei sa te arati
caci fumusetea ta provine din legende cu zeitati
de-ai venii si te-ai arata
ar aparea si marul discordiei din cauza ta
caci multe femei pe lume sunt invidioase

crezand ca in universul barbatilor sunt cele mai frumoase
ramai ascunsa si nimeni nu va stii
caci va venii si ziua cand destinele ni-se vor unii..